Nepal//ep.2 Pokhara

Dupa o calatorie de 10 ore cu autobuzul, atat dureaza drumul K-P, am atetizat la Hotel Diplomat by the lake in Pokhara. Cazarile in Nepal au fost ceva intre 10 dolari /camera/bed and brekfast in K – 5 $ de persoana, si 15 $ camera in Pokhara fara mic dejun.  Pokhara e un orasel mult mai zen decat K. Zona turistica se intinde de-a lungul lacului Phewa si gasesti de la magazine de saluri, haine, bijuterii, la cafenele, restaurante si vin bun dar scump ( apox 6 dolari paharul).

De obicei am obervat ca fiecare gazda iti poate aranja trasee, taxiuri etc. Gazda noastra ne-a indrumat pe niste trasee potrivite pentru timpul si pregatirea noastra. Astfel cel de incalzire este Dealul Sarangkot de langa oras, deal de unde poti zbura cu parapanta si unde exista si un templu dedicat lui Shiva. Daca alegi sa urci pe jos, e mult mai spectaculos, se urca prin padure cam 2 ore, tot timpul cu ulii si parapantisti deasupra, stoluri de papagali, pana spre final unde dai de un satuc atarnat deasupra norilor. Sunt cam 800-900 m de urcat pieptis. Satisfactia e maxima la final:)

A doua zi am pornit spre Anapurna. Am fost norocoase si am prins prima zi senina dupa aproape o luna de nori 🙂

“Annapurna Base Camp Trekking is one of the most beautiful treks combined with a magnificent view and a mix of cultures unparalleled by any other treks in Nepal. Annapurna Base Camp Trekking starts from lowland towns with rice terraces into the Annapurna.”

Noi am parcurs prima zi din cele 5 necesare ca sa ajungi la Base Camp. A fost suficient cat sa faca loc visarii pentru anul urmator. E un traseu care merita. E atat un traseu cultural, se trece prin sate tibetane, unde femeile tes la razboaie, culturi diferite, pana la jungla si paduri de conifere, pana ajungi la taramul leopardului de zapada si intr un final la “sanctuar”, peretele de stanca unde se spune ca traieste Shiva este impresionant chiar si de la distanta.

Desi nu usnt cea mai sportiva persoana, am reusit sa urc pana la Australian Village, 2000 m. Cred ca e mult mai usor cu putina pregatire fizica si fara bagaj greu. Multi turisti urcau insotiti de serpasi care le carau rucsacii dar la fel de multi singuri, fara bagaj prea mare. Depinde cat iti propui sa parcurgi din traseu. Cu cat urci mai mult incepi sa si platesti pt Anapurna Conservation Area. Exista excursii organizate care pornesc din Kathmandu, insa cred si in organizarea la fata locului. Se poate!

Ce poti sa mai faci in Pokhara// World Peace Pagoda// plimbari romantice pe lac cu barca in lumina lunii// mancarica de toate felurile, chiar si occidentala// cursuri de gatit MoMo si daalbaht//plimbari cu motocicleta prin satele din jur// vorbit mult cu oamenii//shopping si negociere la greu//lectura cu mantre in fundal. Este un oras pe care il recomand celor cu copii.

Namaste si daca aveti intrebari, astept in comentarii!

Ioana&Andreea

Nepal //ep1. Kathmandu

De ce Nepal?

De cand ma stiu visez sa ajung in zona aceasta. Nu am cautat niciodata in mod special ocazii, insa in toamna, atunci cand o notificare m-a anuntat : 10 zile in Nepal 370 euro, mi-am luat repede bilet. Repede insemnand ca m am trezit cu biletul pe mail in mai putin de 20 min. Asta e cu low costurile, trebuie sa fii pe faza. Asa ca am asteptat cu nerabdare sa vina luna februarie. Din 10 zile, am lungit perioada la 2 saptamani, desi se putea lungi spre o luna la acelasi pret (350 euro dus intors cu Flydubai).

Dupa o escala in Dubai, unde ai parte de o zona ‘tampon’ foarte interesanta, am mai zburat 5 ore pana la o aterizare scurta si intensa pe mica pista din Kathmandu. Nu stiam atunci dar se pare ca aeroportul din K este al 8 lea din lume ca dificultate de aterizare, pista fiind foarte scurta. Faza asta o puteti uita daca va hotarati sa mergeti. Ne-am inteles cu gazda de pe airbnb sa luam un prepaid taxi pana la casuta, am impartit cu niste turisti, partea mea 4 $ pana langa Thamel- zona turistica din oras, un fel de Centrul Vechi al lor, cu doar 5% din strazi pietonale. Daca decizi sa stai mai mult acolo, chestia asta ar putea ajunge sa conteze. Ca si alegerea unei cazari mai retrase si eventual cu gradina. Kathmandu este un oras foarte poluat, fara spatii verzi si in constructie. Se construiesc case, drumuri, magazine…e foarte mult praf si trafic. Desi exista treceri de pietoni, nimeni nu opreste pentru ei. Noi pandeam de obicei un localnic si ne strecuram pe langa el. E un balet de care m-as fi lipsit:) dar face parte din farmecul Asiei. NU recomand K pentru familii cu copii mici.

Mancarica de baza e daal bahtul, orez plain in care se toarna supa de linte, niste curry de legume sau carnita si inca cateva minunatii. Se mananca cu mana. Pe langa asta am mai descoperit niste mancarici, salata de soia coapta si iute si vestitul Mo.Mo tibetan aka  coltunasi cu diferite umpluturi asortati cu un sos iute, un chutney mai degraba. Ati prins ideea.

Ce poti face in Kathmandu- in primul rand nu ai cum sa ajungi in Thamel, fara a intra in sutele de magazine de bijuterii, majoritatea din argint si cu pietre semipretioase. Si sa nu vrei sa intri, te vor arunca motociclistii carora nu le pasa ca esti si tu pe strada. Eu una am fost convinsa ca  o strategie turistica: how to get more people in our shops 😀

Pe langa bijuterii ai temple la tot pasul, aici nu insist pentru ca se gasesc destule articole pe teme spirituale. Ideal ar fi sa vii aici fara prea multe haine sau alte acareturi. Gasesti tot ce iti trebuie: salvari, saluri, sapunuri ayurvedice, parfumuri ayurvedice, henna ayurvedica :)) echipamente pentru munte (fake uri care par bune). Important este sa ai multa rabdare pentru ca preturile pornesc uneori, de cele mai multe ori de la x10. Absolut fiecare mic produs trebuie noegociat din greu. Plus ca nu scapi daca ai atins ceva, trebuie sa vezi toata marfa. E foarte greu.

Din K am pornit o spre Pokhara, al doilea cel mai mare oras din Nepal insa foarte diferit de capitala. Partea turistica se intinde de-a lungul lacului Phewa, fiind inconjurata de paduri si in general, natura. Autostrada insa care leaga cele doua orase este un fel de Valea Oltului neasfaltata si fara parapeti, recomand sa calatoriti cu un turist bus, aprox 10 dolari, altfel e destul de periculos.

Din Pokhara porneste traseul spre Anapurna, ‭accesibil si unor neinitiati pana la Base Camp, care trebuie insa sa fie antrenati. Altfel patesc ce am patit eu, adica soc si groaza, urcus numai in sus pe niste trepte de piatra abrupte. Traseul urca printre sate tibetate, jungla, pasari minutate si peisaje de vis. Nu am reusit sa facem decat o mica parte anul acesta- nu am venit pregatitw ai nici nu aveam timp fizic pt tot. In general ai nevoie de 5 zile dus si 4 intors. Si merita!

Poze din Pokhara si  munti in episodul urmator!

Namaste!