Nepal//ep.2 Pokhara

Dupa o calatorie de 10 ore cu autobuzul, atat dureaza drumul K-P, am atetizat la Hotel Diplomat by the lake in Pokhara. Cazarile in Nepal au fost ceva intre 10 dolari /camera/bed and brekfast in K – 5 $ de persoana, si 15 $ camera in Pokhara fara mic dejun.  Pokhara e un orasel mult mai zen decat K. Zona turistica se intinde de-a lungul lacului Phewa si gasesti de la magazine de saluri, haine, bijuterii, la cafenele, restaurante si vin bun dar scump ( apox 6 dolari paharul).

De obicei am obervat ca fiecare gazda iti poate aranja trasee, taxiuri etc. Gazda noastra ne-a indrumat pe niste trasee potrivite pentru timpul si pregatirea noastra. Astfel cel de incalzire este Dealul Sarangkot de langa oras, deal de unde poti zbura cu parapanta si unde exista si un templu dedicat lui Shiva. Daca alegi sa urci pe jos, e mult mai spectaculos, se urca prin padure cam 2 ore, tot timpul cu ulii si parapantisti deasupra, stoluri de papagali, pana spre final unde dai de un satuc atarnat deasupra norilor. Sunt cam 800-900 m de urcat pieptis. Satisfactia e maxima la final:)

A doua zi am pornit spre Anapurna. Am fost norocoase si am prins prima zi senina dupa aproape o luna de nori 🙂

“Annapurna Base Camp Trekking is one of the most beautiful treks combined with a magnificent view and a mix of cultures unparalleled by any other treks in Nepal. Annapurna Base Camp Trekking starts from lowland towns with rice terraces into the Annapurna.”

Noi am parcurs prima zi din cele 5 necesare ca sa ajungi la Base Camp. A fost suficient cat sa faca loc visarii pentru anul urmator. E un traseu care merita. E atat un traseu cultural, se trece prin sate tibetane, unde femeile tes la razboaie, culturi diferite, pana la jungla si paduri de conifere, pana ajungi la taramul leopardului de zapada si intr un final la “sanctuar”, peretele de stanca unde se spune ca traieste Shiva este impresionant chiar si de la distanta.

Desi nu usnt cea mai sportiva persoana, am reusit sa urc pana la Australian Village, 2000 m. Cred ca e mult mai usor cu putina pregatire fizica si fara bagaj greu. Multi turisti urcau insotiti de serpasi care le carau rucsacii dar la fel de multi singuri, fara bagaj prea mare. Depinde cat iti propui sa parcurgi din traseu. Cu cat urci mai mult incepi sa si platesti pt Anapurna Conservation Area. Exista excursii organizate care pornesc din Kathmandu, insa cred si in organizarea la fata locului. Se poate!

Ce poti sa mai faci in Pokhara// World Peace Pagoda// plimbari romantice pe lac cu barca in lumina lunii// mancarica de toate felurile, chiar si occidentala// cursuri de gatit MoMo si daalbaht//plimbari cu motocicleta prin satele din jur// vorbit mult cu oamenii//shopping si negociere la greu//lectura cu mantre in fundal. Este un oras pe care il recomand celor cu copii.

Namaste si daca aveti intrebari, astept in comentarii!

Ioana&Andreea

Advertisements

Nepal //ep1. Kathmandu

De ce Nepal?

De cand ma stiu visez sa ajung in zona aceasta. Nu am cautat niciodata in mod special ocazii, insa in toamna, atunci cand o notificare m-a anuntat : 10 zile in Nepal 370 euro, mi-am luat repede bilet. Repede insemnand ca m am trezit cu biletul pe mail in mai putin de 20 min. Asta e cu low costurile, trebuie sa fii pe faza. Asa ca am asteptat cu nerabdare sa vina luna februarie. Din 10 zile, am lungit perioada la 2 saptamani, desi se putea lungi spre o luna la acelasi pret (350 euro dus intors cu Flydubai).

Dupa o escala in Dubai, unde ai parte de o zona ‘tampon’ foarte interesanta, am mai zburat 5 ore pana la o aterizare scurta si intensa pe mica pista din Kathmandu. Nu stiam atunci dar se pare ca aeroportul din K este al 8 lea din lume ca dificultate de aterizare, pista fiind foarte scurta. Faza asta o puteti uita daca va hotarati sa mergeti. Ne-am inteles cu gazda de pe airbnb sa luam un prepaid taxi pana la casuta, am impartit cu niste turisti, partea mea 4 $ pana langa Thamel- zona turistica din oras, un fel de Centrul Vechi al lor, cu doar 5% din strazi pietonale. Daca decizi sa stai mai mult acolo, chestia asta ar putea ajunge sa conteze. Ca si alegerea unei cazari mai retrase si eventual cu gradina. Kathmandu este un oras foarte poluat, fara spatii verzi si in constructie. Se construiesc case, drumuri, magazine…e foarte mult praf si trafic. Desi exista treceri de pietoni, nimeni nu opreste pentru ei. Noi pandeam de obicei un localnic si ne strecuram pe langa el. E un balet de care m-as fi lipsit:) dar face parte din farmecul Asiei. NU recomand K pentru familii cu copii mici.

Mancarica de baza e daal bahtul, orez plain in care se toarna supa de linte, niste curry de legume sau carnita si inca cateva minunatii. Se mananca cu mana. Pe langa asta am mai descoperit niste mancarici, salata de soia coapta si iute si vestitul Mo.Mo tibetan aka  coltunasi cu diferite umpluturi asortati cu un sos iute, un chutney mai degraba. Ati prins ideea.

Ce poti face in Kathmandu- in primul rand nu ai cum sa ajungi in Thamel, fara a intra in sutele de magazine de bijuterii, majoritatea din argint si cu pietre semipretioase. Si sa nu vrei sa intri, te vor arunca motociclistii carora nu le pasa ca esti si tu pe strada. Eu una am fost convinsa ca  o strategie turistica: how to get more people in our shops 😀

Pe langa bijuterii ai temple la tot pasul, aici nu insist pentru ca se gasesc destule articole pe teme spirituale. Ideal ar fi sa vii aici fara prea multe haine sau alte acareturi. Gasesti tot ce iti trebuie: salvari, saluri, sapunuri ayurvedice, parfumuri ayurvedice, henna ayurvedica :)) echipamente pentru munte (fake uri care par bune). Important este sa ai multa rabdare pentru ca preturile pornesc uneori, de cele mai multe ori de la x10. Absolut fiecare mic produs trebuie noegociat din greu. Plus ca nu scapi daca ai atins ceva, trebuie sa vezi toata marfa. E foarte greu.

Din K am pornit o spre Pokhara, al doilea cel mai mare oras din Nepal insa foarte diferit de capitala. Partea turistica se intinde de-a lungul lacului Phewa, fiind inconjurata de paduri si in general, natura. Autostrada insa care leaga cele doua orase este un fel de Valea Oltului neasfaltata si fara parapeti, recomand sa calatoriti cu un turist bus, aprox 10 dolari, altfel e destul de periculos.

Din Pokhara porneste traseul spre Anapurna, ‭accesibil si unor neinitiati pana la Base Camp, care trebuie insa sa fie antrenati. Altfel patesc ce am patit eu, adica soc si groaza, urcus numai in sus pe niste trepte de piatra abrupte. Traseul urca printre sate tibetate, jungla, pasari minutate si peisaje de vis. Nu am reusit sa facem decat o mica parte anul acesta- nu am venit pregatitw ai nici nu aveam timp fizic pt tot. In general ai nevoie de 5 zile dus si 4 intors. Si merita!

Poze din Pokhara si  munti in episodul urmator!

Namaste!

 

Seaside travel // waiting for summer

Another post I forgot to post. Better late than never:)

Summer is almost over, but we started traveling in may and ending it in September, so it’s cool, we still got time to chill. I’ve been going to the Bulgarian seaside; it’s more empty and wild than the Romanian one. Also good for wild camping, with forests, large empty beaches, beautiful country roads, fields that go on forever and an emptiness that soothes the soul.

We usually stay in Krapets and from there you can take your bike and just go for miles and miles. Last time we went from Krapets to Ezeretzs, taking the not so traveled country roads, between pine forests and sunflower fields, stopped on the beach in Ezeretz, than moved on to Shabla, a comunist seaside resort, funny and sunny, lots of contrast there too… Ezeretz is a village, with fruits and small roads, stone houses and beehives. The smell reminded me of the place i grew up in, in the country side, middle of Romania; summer smells the same everywhere. Like hot animal loo, fruits and the thirsty earth.

Then you can go on from Shabla to Tyulenovo, on a nice road…the only thing here is that we met some dogs on the way and was a little difficult to get pass them. After…my bike broke…so we had to do 35 km with a broken bike, in the dark, on a main road, was quite freaky but we made it home in the end. alive. trembling, but alive. Lucky me, Andreea gave me her good trek bike and she struggled with mine, as i was already on a breaking point.

In may we were in Greece, also biking  a lot on our magic island. This we’re planning to do again in a couple of weeks, so…will be continued.

 

One month in Cambodia

This winter I was for one month in paradise. And paradise is in Cambodia. I’ve documented the journey in a little journal, but now I only feel like sharing the pictures I took. If you want to know more about some place that you see in pictures, or traveling info, please leave a comment. Enjoy!

Winter Time is Happy Time!

In Bucharest winter came in quite early, so I closed myself in the studio and started working on some inspirational objects. The first one is the Christmas Tree. All made of recycled wood, forever green and with lovely lights and angels, it’s like a sensitive touch for the holiday season.

Then I remembered I had some indian stones very well kept in a a jewellery box: a very beautiful lapis lazuli, a moonstone and some interesting stone without a name:), so I made pendants out of them; not too much silver wire is used cause I wanna keep the stone important, the wire is just a net holding the energy inside.
And then, because we haven’t seen the Sun here in almost a month, I made myself one happy sunny pillow! It’s a meditation pillow, a lazy sunny Oasis in the grey city:)
Love and light!

Calatorie in Nordul Romaniei

Ma simteam destul de pierduta saptamanile trecute asa ca m-am lipit la un road trip impreuna cu doi prieteni buni, Ana si George. Initial vroiam sa ajungem in maramures insa ne-am hotarat sa facem un tur mai lung prin nordul tarii. Prima oprire Gura Humurului, unde Ana a gasit o pensiune eco si destul de retrasa: Casa Bunicii.

Inconjurata de brazi, casa bunicilor e un loc special, facut cu drag de Bunicul si Bunica de peste 10 ani. “Cateva case batranesti absolut minunate de la sfarsitul secolului 19 – inceputul secolului 20, case de muzeu, pe care le-am stramutat  piesa cu piesa, le-am reasamblat si le-am  reconditionat  pentru a pastra farmecul caselor batranesti de odinioara, mandrindu-ne ca am fost primii in zona Bucovinei care au facut acest lucru. Am mai gasit un loc feeric in inima padurii si un parau cu apa limpede din care sareau pastravii. Rezultatul ?… Va invitam cu drag sa-l descoperiti. Acesta este DARUL nostru pentru Dumneavoastra.”

Am ales sa stam in casa Irinucai, o casa de poveste cu soba si covoare vechi bucovinene, dar si cu toate conditiile ‘moderne’ adica baie 🙂

Restaurantul lor e foarte gustos si sanatos, pentru ca proprietarii, ca niste bunici care se respecta, au si animale in gospodarie. Foarte bine organizata toata curtea, astfel incat nu te intalnesti cu animalele decat daca ai chef sa le vizitezi, altfel pasarele, pisici si catelul Junior, te fac sa te simti ca intr-o poveste. Cand ne-am trezit, nu mare ne-a fost surpriza cand am vazut toata curtea si brazii din jur incarcati de zapada mieilor.

De acolo ajungi foarte usor la toate manastirile din Bucovina, noi am trecut pe la Voronet, Sucevita si Putna, care in perioada asta erau si goale, turistii speriindu-se de zapada si frig. Uraaa!!!

Dupa doua zile albe in Bucovina, am pornit-o prin Pasul Mestecanis spre Maramures pe un traseu mai putin batut, dar totusi practicabil: Gura Humorului, Campulung Moldovenesc, Mestecanis, Ciocanesti, iar apoi am trecut prin pasul Prislop spre Borsa, Maramures. Traseul nu este cel mai bun, cred ca “balenele” care cara lemne l-au distrus in timp. Era sambata si camioanele incarcate cu lemne tot treceau pe langa noi. Zeci de “balene” in zi de sarbatoare. Taietorii n-au weekend. Trist.

Din Borsa am luat-o agale pe Valea Izei, sperand sa regasim o imagine idilica a Maramuresului istoric insa lucrurile nu mai sunt chiar cum erau acum 15 ani cand am facut drumul acesta prima data. Casele vechi de lemn, sunt ingramadite de constructii noi, azbest, BCA, polistiren se ivesc dupa portile mari din lemn, unele ramase inca in picioare. Unele case noi erau alipite de cele vechi, ca si cum autorizatia de construire ar fi fost pe extindere, nu pe o cinstructie noua. Soarta caselor vechi e destul de clara. In cativa ani peisajul rural o sa se transforme de tot intr-un haos de nou si vechi fara nici un sens. E pacat de zona, dar scimbarea si intelegerea trebuie sa vina tot din interior, nu poate fi impusa din afara. Cred ca un pic de educatie si incurajare locala nu ar strica. Sa speram ca mai e timp. Sa speram ca o sa mai ramana si ceva lemn in padure.

Am mers ca tot turistul vesel la Sapanta, cat si la manastirea Sapanta care e ascunsa intr-o padure de stejari. Am uitat de manastirea Barsana, un ‘must do’ in Maramures. Tot prin zona ne-am intersectat si cu un ‘ansamblu de arhitectura traditionala’, valtorile de pe rauri, acolo unde bunicii spalau rufe ca intr-o mare masina cu bule:)

 

Last but not least ne-am oprit la Casa Olarului, despre care aflasem de pe internet destul de multe informatii, intr-o cautare a Anei. Pensiunea este in Baia Sprie, deasupra orasului. In curtea plina de obiecte lucrate de Daniel Les, eram singurii turisti. Asa ca ne-am bagat nasul in toate oalele:)) si ne-am simtit fix ca acasa. Ne-am bucurat ca exista astfel de locuri si oameni. Familia Les a adunat obiecte vechi si le conserva in casuta pensiune, care desi are si o parte noua, nu iti da senzatia de ‘adaugire’. E un intreg care functioneaza foarte bine si elegant. Evident poti pleca si cu obiecte alese direct din atelierul mesterului.  A doua zi am aflat ca familia a mai salvat doua casute, putin mai sus, intr-o livada plina de pomi fructiferi, o casa veche din chirpici, restaurata, cat si Casa Minerului, o casa din piatra, in care interventiile de ‘salvare’ sunt iarasi de bun simt. Asa ca daca va hotarati sa mergeti incercati si casele ‘noi’ de pe deal:) Mi se pare minunat pentru copii care au la dispozitie o livada maaare unde sa alerge si sa se joace. Un vecin simpatic ne a cules niste macris si usturoi salbatic, asa ca mesele le poti rezolva direct din pamant:)

In ultima zi am trecut in Ardeal si am poposit la Bontida pentru ca ne era dor de castel si vroiam sa simtim atmosfera satului inainte de festival🙂 Oamenii isi pusesera un fileu de pe un gard pe altul in mijlocul strazii si jucau miutza:)) au trebuit sa ridice fileul ca sa treaca masina si a fost veselie mare:)

Bontida-Gadalin si direct pe drumuri de pamant si dealuri spre Zau de Campie, am mers mai mult pe busola si ne-am oprit direct in Rezervatia de bujori de stepa de la Zau de Campie. Bujori salbatici, veniti din stepele Asiei, nu prea am cuvinte. E de mers si vazut. Noi am avut noroc ca o mare parte din ei erau infloriti, de obicei acest lucru se intampla in mai, anul acesta ne-a povestit nea Octavian ca pe 3-4 mai va fi bujorul in floare.

Cam asta a fost calatoria noastra. Dealuri, catune in mijlocul pustietatii, bujori, olari, zapada, albastru…si un final minunat la Crit, cu multe vise. Am scris totul dintr-o suflare pentru ca ne-au marcat intalnirile cu oamenii acestia frumosi, cu locuri pe care le mai vezi prin reviste de calatorie si care sunt aici, sub nasul nostru. Si daca tot va ganditi sa faceti o calatorie, incercati sa cautati si pensiunile mai speciale, chiar daca poate sunt mai scumpe decat cele obisnuite. Ganditi-va ca prin alegerea voastra ii incurajati pe oameni sa mearga mai departe, sa dea un exemplu in zonele lor si sustineti direct viata “buna”, curata, pe care o visam cu totii.

Drumuri bune colegii!

Ioana, Ana si Gica

poze de Ioana, Ana si George

BumBag by Ramona Manea

Ramona Manea is a young romanian designer and a friend, who started her BumBag series, couple of years ago. I have my own bumBag and I carry it to festivals, islands, forests and any other place I travel about.  What I love about it is the way that huge amount of things that I ‘need’ fits inside it :)) it’s easy to wear and looks great!!! + @the festivals, you still have your hands free to make waves or dance:)

Get one, you’ll love it!

More here and here and most definitely here. The pics are from her fb page and friends. Thanks!

Waha festival ~ summer of 2013

Last summer we were invited to take care of the comfort food and drinks at the Chill Area @  Waha Festival 2013. We took care, we had fun, we made a little deco with the help of the volunteers from the festival.  There were three days of arts, love and music…and couple of more days for the before and after work:)

All the love to the people in the community, the strangers and friends we met. Thanks for the music and good energy! Special thanks to Vidi and Radu Spiridon for the pictures.

Waha sounds joyful, tribal and resonant. Waha aims to be more than a party, but an expression of existence. A space where you can be who you really are, expand your consciousness and join the others in learning, working together and helping each other to raise our level of awareness. Probably each of who was present there lived unique sensations, but for all of us we believe and hope it was such a common experience.’

Brauri ~ silk Belts

Cingătoare lată de mătase pentru domnite urbane, castelane.

Lucrate manual si cu mult drag de Ioana  Make a Wish si prinse pe panza fotografica de Hria.

Silk belt for urban ladies. Handmade with love by Ioana & pics by Hria:) On my wishlist for any occasion 😀

pop up shop & xmas cat

Our silver cat, with a new funky face, gone for a photo shoot  with Hria. Took some friends along the reindeer and the Xmas tree we did specially for her:) And some pictures from a pop up shop I did before Christmas. I chose a nice place to drink a coffee and just arranged a shop for a couple of hours. Thanks for passing by!

holiday season

As  in every winter I’ve left for a small trip around Romania. This time we found a beautiful place in the north west, near Oradea. It’s a nice small project, the traditional house, a place where you feel really close to the nature and yourself. We spent a couple of days there, wondering around, going through caves and hills. For New Year we were in the Crystal Cave, as you can see more here. enjoy and have a great year!!! love!

Knitted Hood

it’s winter time and the living’s easy:) I’ve started doing this wool knitted hoods that are great for cold winter days and nights. I took them on a travel in Romania in a beautiful wild place. thanks Ana Maria Radu for the pictures:)

Fluffy winter warmers

Because it’s winter time in Bucharest, I’m working on some fluffy winter hand warmers. I love the colors they have and the warm feeling they give me. Hope you like them!

a walk in the forest

A walk in the forest and cute drawing by Ana.

1462753_10201531062896916_583350886_o

Seaside travel

Cause the summer is almost here, I took a small holiday from the city. Went to the seaside, a wild place in Romania.

Got my inspiration working with yhe nature, so will make something new quite soon.

Enjoy the summer, the peace and the love inside!!!